dar nu stiam intr-adevar ce inseamna asta, cu 12 ani in urma…doar ma bucuram ca voi avea primul copil. putea fi orice, fata sau baiat, il asteptasem indelung.
Maine isi va serba cei 12 ani vechime in lumea asta a noastra- putin anticipat, cum sunt mai toate lucrurile in viata lui 🙂 (oare cu cine-o semana?), dar asta nu face nici o diferenta. M-am uitat la el azi cu alti ochi, pentru ca mi-am dat seama ca incepe sa incerce sa ma protejeze…stangaci, uneori mai mult incurca, insa a trecut pragul Dincolo- el va fi, curand, stalpul.
Mi-a fost greu sa ii aleg cadou…sa aflu cum vrea sa fie la petrecerea sa, pe cine a invitat si pe cine nu a avut curaj sa o faca….am realizat ca altfel trebuie sa interactionez cu el, si are maxima nevoie de o altfel de apropiere….Astept cu emotie mai mare decat oricand aniversarea lui, pentru ca astept sa aprecieze prietenii, darurile, dragostea oferita, altfel decat pana acum.
Si ma rog sa avem intelepciunea sa il crestem asa cum trebuie sa fie el insusi, in propriile principii si abilitati, in propriile valori si prioritati. Si ma uit la el cu toata speranta, implinirea si iubirea de care sunt in stare.
De ce acum? de ce nu acum un an sau peste un an sau doi? nu stiu….asa mi se pare mie, ca de acum e ALTFEL…
Desigur, e si mai greu…dar creste ca un trandafir…. si poti sa te superi ca trandafirul are spini sau sa te bucuri ca spinii au si trandafiri….dar cel mai greu e sa incerci sa nu ii cureti toti spinii ….
Delia Chiriac's Blog 