Fourteen…

N-am scris nimic cand a implinit 14  ani, desi mi s-a parut incredibil, ca si cum ar fi trecut intr-o clipita: acum era in burta si abia ma miscam, acum e mai inalt decat mine..

N-am scris nimic cand Floriile i-au adus in dar o zi insorita, plina de caldura si lumina…asa cum mi-as dori sa fie toate zilele din viata lui..

Dar astazi, cand i-am ridicat impreuna Buletinul :), mi s-a parut ca am trecut, impreuna, un hotar…ca si cum fiecare dintre noi ar fi trecut dincolo de o treapta, ca si cum am mai fi cucerit o zi dintr-o cetate: eu, am realizat brusc ca am reusit sa il crestem pana aproape sa devina un barbat adevarat, desi in primele luni mi s-a parut ca imi va lua o vesnicie si nu voi reusi in veci :)..el, parca ar fi crescut brusc in ochii mei si ochii lui..

M-am uitat indelung la el, cu emotie, dragoste si un fel de teama, cumva…mandria de a fi mama lui, bucuria de a-l vedea in fata mea frumos, fericit si sanatos..impletita cu ingrijorarea pentru anii ce vor urma, pentru greutatile si responsabilitatile care vor incepe sa curga, de la buletinul asta incolo..

Ma rog acum, in Postul Sfintelor Paste, sa ii dea Domnul sanatate si sa-l fi invatat pana acum destule ca sa dovedeasca intelepciune, bunatate si curaj in cele ce vor urma…iar noua sa ne ingaduie sa ii fim alaturi si sa il putem ajuta si ocroti cat va avea nevoie si cat va voi…

La multi ani, si o viata frumoasa, fiul meu cel mare! 🙂